O economie oarecare este pentru lucrător ca un fel de baricadă împotriva nevoiei , asigurîndu-i un punct de sprijin şi îngăduindu-i să aştepte reîntoarcerea unor zile mai bune. În simpla năzuinţă de a-ţi face în lume o poziţie mai solidă , este o demnitate care tinde să facă pe om mai tare şi mai bun. Odată ce un om s-a însurat şi şi-a luat asupra sa răspunderile unui părinte de familie, nu e îndatorat moralmente numai să-şi îndestuleze, în timpul vieţii , pe nevasta şi pe copiii săi - el e încă dator pe cît e cu putinţă , să facă astfel ca moartea , cînd va veni , să nu-i lase în nevoi ; şi el nu va putea să nesocotească această îndatorire fără a-i expune la mizerie şi fără a se expune el însuşi la dispreţul celorlalţi. Nici o privelişte nu-i mai tristă decît aceea a unui om care amuncit mult şi a primit plăţi bune, dar care a cheltuit tot , redus la bătrîneţe să fie o povară pentru rude sau să ceară să fie îngrijit din taxele puse pe cumpătarea altora.Omul în nevoi vede mereu o prăpastie deschisă sub paşii săi şi este , în adevăr , într-o stare vecină cu robia. El nu este deloc propriul său stăpîn, căci este veşnic în pericol de a cădea sub stăpînirea altuia şi de a primi fără să crîcnească , ceea ce i se dictează ; el se aseamănă unui sclav , care nu îndrăzneşte să privească lumea cu mîndrie , drept în faţă , deoarece ştie că în sărăcie trebuie să întindă mereu mîna sau să se adreseze la birourile de ajutor.Pentru a-şi cîştiga neatîrnarea , un om nu are nevoie de alt lucru decît practicarea celei mai simple economii - şi economia aceasta nu cere nici un curaj prea mare şi nici cine ştie ce virtute ; ci cere numai puţină energie şi mijloace modeste. În fond, economia nu este decît spiritul de ordine aplicat în administrarea treburilor casnice, adică puţină regulă , regularitate , prudenţă şi grijă de înlătura orice risipă.Spiritul de economie a fost formulat astfel de divinul nostru Stăpîn : "Adunaţi firimiturile care au rămas , pentru ca nimic să nu se piardă ... " (IoanVI, 12) Marea Lui omnipotenţă nu dispreţuia deloc amănuntele vieţii şi chiar în clipa în care El îşi arăta mulţimii imensa Lui putere , El o învăţa lecţia rodnică a economiei , de care toţi au o atît de mare nevoie. "Un sac gol - zice proverbul - nu poate sta drept" - tot aşa şi cu omul plin de datorii. Creditul face din toate o ispită , iar unui om îndatorat îi este foarte greu să fie sincer - de unde proverbul : "minciuna călătoreşte pe spinarea datornicului".Nu-ţi îngădui nici o plăcere , NICIUNA , dacă nu ţi-o poţi procura fără să te împrumuţi. Nu împrumuta niciodată bani de la nimeni , căci e degradant , mai ales dacă împrumutînd te pui în imposibilitatea de a plăti ceea ce datorezi.Nu vă obişnuiţi a nu privi datoriile decît ca un inconvenient ; veţi vedea curînd că ele sunt o CALAMITATE . Sărăcia ne împiedică să facem binele şi produce o atît de mare neputinţă de a ne împotrivi răului , trupesc şi sufletesc , încît prin toate mijloacele oneste trebuie să ne ferim de eaPrima grijă deci , să vă fie de a nu fi săraci şi pentru aceasta cu toate că aveţi , cheltuiţi mai puţin! Sărăcia este marele duşman al fericirii : ea distruge fără îndoială libertatea , face impracticabile unele virtuţi , iar pe altele le împiedică ... Cumpătarea nu e numai temelia liniştii , ci şi aceea a binefacerii ; nimeni nu poate ajuta pe alţii , dacă însuşi se cere ajutat ; trebuie să ai cu ce te îndestula pe tine însuţi , mai înainte de a începe să economiseşti pentru altul. (Va urma)S.SMILES -Ajută-te singur!
